Glosar
Termenii pe care îi auzi în lecții și în articole, explicați scurt și fără jargon.
| Termen | Ce înseamnă |
|---|---|
| ambitus | Intervalul dintre cea mai gravă și cea mai acută notă a unei linii melodice sau a unei voci. Se exprimă prin cele două extreme și prin intervalul dintre ele. |
| appoggio | Appoggio este echilibrul dintre presiunea aerului și rezistența laringiană, menținut prin activarea simultană a mușchilor inspiratori și expiratori. Nu e împingere, e reglaj. |
| belt | Mod de emisie din musical și pop-rock: mecanismul greu al vocii este dus peste zona de trecere, cu sunet dens, strălucitor și purtător. |
| falset | Mecanism de fonație în care corzile vocale vibrează doar pe margini, cu închidere incompletă a glotei: sunet clar, fără miez și fără proiecție. |
| formantul cantorului | Concentrare de amplitudine în spectrul vocii cântate, în jur de 2,8–3,2 kHz, care face vocea audibilă peste orchestră fără creșterea volumului total. |
| impostație | Termenul românesc pentru italianul impostazione: așezarea vocii, adică raportul stabil dintre presiunea aerului, sursa sonoră și rezonanță. |
| laringe coborât | Poziție joasă și stabilă a laringelui în timpul cântatului, obținută prin deschiderea faringelui și respirație, nu prin apăsare musculară. |
| legato | Emisie în care notele succesive se leagă fără întreruperea sunetului și fără reatacarea fiecărei note; linia rămâne continuă. |
| passaggio | Zona de înălțimi în care vocea își schimbă echilibrul între registre. Se traversează prin ajustarea vocalei și a presiunii de aer, nu prin forță. |
| registru de cap | Zona superioară a vocii, produsă cu coardele alungite și subțiate, cu masă vibrantă redusă; în italiană, voce di testa. |
| registru de piept | Registrul grav al vocii, produs de mecanismul 1, cu corzile vocale scurte, groase și în contact complet. Numele vine din senzația de vibrație toracică, nu din locul de producere. |
| respirație costo-diafragmatică | Mod de respirație în care aerul este gestionat prin coborârea diafragmei și expansiunea coastelor inferioare, nu prin ridicarea umerilor sau a claviculelor. |
| squillo | Componenta acustică strălucitoare a vocii lirice, concentrată în jurul a 2.500–3.200 Hz, care îi permite să rămână audibilă peste orchestră. |
| tesitura | Zona de înălțimi în care o piesă sau un rol se menține cel mai mult timp. Se deosebește de ambitus, care indică doar intervalul total dintre nota cea mai gravă și cea mai acută. |
| voce mixtă | Coordonare vocală în care mecanismul greu și cel ușor lucrează simultan, în proporții variabile. Nu este un al treilea registru, ci echilibrul dintre cele două. |